Intestinul subtire

Rate this item
(0 votes)

Toate părțile corpului omenesc au originea în ”foițele embrionare”.

Bazele corpului omenesc sunt puse în primele zile de viață, din pântecele mamei. Cele trei foițe embrionare esențiale sunt denumite: 

• ENDODERMUL (elementul Apă) –cel aflat ”înăuntru” (”endos” = interior)

• ECTODERMUL (elementul Pământ) –cel aflat ”în afară” (”ektos” = în exterior, ”dermos” = piele)

• MEZODERM = elementul de ”mijloc” -de legătură –de conexiune.

Din aceste trei foițe embrionare, apărute în ziua a 7-a a ”vieții” intra-uterine – și care apar în cadrul discului embrionar – se dezvoltă toate organele corpului adultului. 

TOATE PROVIN DIN ACEASTĂ SURSĂ UNICĂ – EMBRIONUL aflat la început de dezvoltare. Fiecare dintre cele trei foițe dă naștere unui sistem, unor organe sau părți din organele corpului. Acestea vor rămâne legate între ele tot restul vieții. Este IMPORTANT să cunoașteți orginea comună a tuturor părților corpului pe care îl aveți. Pentru că toate legăturile și conexiunile dintre părți aparent nelegate ale corpului nostru devin logice și pot fi urmărite ”pe viu”.

GASTRULA – este stadiul de dezvoltare al embrionului care se produce în zilele 13-14 (a doua săptămână după fecundație) și are lor în interiorul peretelui uterului. Embrionul începe o transformare importantă –dintr-o masă de celule aglomerată –se produce apariția unui disc–a unei lame subțiri –care se împarte în 3 (3 straturi embrionare), care încep fiecare să se îngroașă și să se transforme în părțile corespunzătoare (viitoare) ale ființei umane. Procesul poartă denumirea de gastrulație. Fluidul amniotic (care va hrăni fătul mai târziu) și sacul vitelin (Yolk) (”rezerva” de energie a embrionului, până se formează cordonul ombilical; în sacul vitelin se formează primele elemente ale sângelui și primul flux de sânge care este ”atras” de spațiul gol din embrion, intră în el și determină începerea activității cordului.

Așadar –NU inima pompează circulația –ci începerea circulației este cea care declanșează primele bătăi ale inimii. După formarea și dezvoltarea cordonului ombilical, sacul vitelin se micșorează și dispare. Deja din a doua săptămână după fertilizare – au apărut cele trei foițe embrionare importante:

–ECTODERMUL; MEZODERMUL și ENDODERMUL – din care se vor dezvolta toate părțile componente ale corpului omenesc, în următoarele 2 săptămâni. 

  • Din endoderm se va dezvolta sistemul digestiv al copilului
  • Din mezoderm –inima și aparatul circulator, oasele, mușchi, rinichii și organele de reproducere
  • Din ectoderm –sistemul nervos, pielea, părul și organele de simț.

În embrionul omenesc apar foarte devreme în evoluția sa 3 părți (TRINITATE) cu dezvoltare clar și distinctă, fiecare în parte respectând legea polarității (a două părți clare, cu acțiune distinctă):

  • ECTODERMUL (sau foința externă)
  • MEZODERMUL (foița mijlocie)
  • ENDODERMUL (foința internă)

Cele trei foițe corespund a trei sisteme majore vitale ale corpului, care au originea din fiecare dintre ele: 

  • SISTEMUL NERVOS –din ectoderm
  • SISTEMUL CIRCULATOR –din mezoderm și 
  • SISTEMUL DIGESTIV/RESPIRATOR –din endodermRegiunea din corp în care se întâlnesc toate cele trei sisteme majore ale corpului (derivate din toate cele trei foițe embrionare) este GURA (cavitatea bucală).


INTESTINUL SUBȚIRE

Cea mai lungă porțiune a tractului digestiv uman, intestinul ”subțire” este numit așa datorită diametrului său, de 2,5 cm, este cu mult mai mic în diametru decât intestinului gros, de 8 cm) reprezintă segmentul aparatului digestiv, situat între stomac și colon (intestin gros). Are o lungime de aproximativ 6 metri și o suprafață de 300 metri pătrați pentru procesarea alimentelor (cu ajutorul unor formațiuni numite ”vilozități” - ce-i măresc suprafața de absorbție). Intestinul subțire este o ”retortă alchimică” super-performantă în care se produc atât procese de digestie finală, cât și de absorbție a nutrienților.Aici are loc o ”muncă intensivă” de separare a ceea ce îi trebuie organismului (care este absorbit), de ceea ce nu-i trebuie (care este ”împins” mai departe, către eliminare).Problema majorității organismelor omenești este dacă pot sau nu profita de ceea ce ”a absorbit” intestinul subțire în procesul digestiei. Cu alte cuvinte – cât de mult ne bucurăm de fructele propriilor noastre eforturi?

Uitându-vă pe desenul întregului tract digestiv, veți remarca aspectul general al intestinului subțire, încolăcit ca un șarpe, cu  multiple terminații nervoase, la fel de multe precum cele din sistemul nervos central – fiind considerată ”creierul abdominal” sau ”al doilea creier” al ființei umane – cel cu care luăm deciziile instinctive (sediul cunoașterii ”directe”, fără cuvinte). Medicina Tradițională Chineză face o legătură strânsă între intestinul subțire și inimă, considerând cele două organe – sediul ”Focului” în organismul omenesc. Deciziile creierului abdominal sunt decizii ale inimii – legate de conexiunile care există între toate elementele acestei lumi. Așa cum am amintim mai sus majoritatea deciziilor sunt legate de ”asimilarea” a ceea ce primim, versus ”eliminarea” și refuzarea.

Anatomia si funcțiile intestinului subțireMarea majoritatea a proceselor, ce se desfășoară în cadrul digestiei, au loc în intestinul subțire, printre care cele mai importante procese ar fi:

  • descompunerea grăsimilor în acizi grași
  • descompunerea carbohidraților complecși în glucoză
  • ruperea lanțurilor peptidice ale proteinelor și transformarea în aminoacizi simpli
  • absorbția aminoacizilor, acizilor grași și glucozei în sânge.Intestinul subtire este impartit in trei segmente: duodenul, jejunul si ileonul.

Duodenul (latină duodenum (digitorum) - având măsura de 12 degete(în jur de 20 – 25 cm)) reprezintă segmentul inițial al intestinului subțire. Acesta leagă stomacul de jejun. Este fixat la peretele posterior al abdomenului prin intermediul peritoneului. Duodenul este legat cu vezica biliară și pancreasul. Jejunul şi ileonul formează împreună partea cea mai lungă a intestinului subţire. Spre deosebire de duoden, jejunul şi ileonul se pot mişca în abdomen.Jejunul şi ileonul reprezintă par­tea cea mai lungă a intestinu­lui subţire. Ele sunt înconjurate şi susţinute de o cută a peritoneului – mezenterul – ce le permite să se mişte în interiorul cavităţii abdo­minale. Mezenterul are o lungime de 15 cm. 

IRIGAREA CU SÂNGE - Jejunul şi ileonul primesc sânge arterial de la 15-18 ramuri ale arterei mexenterice superioare. Aceste ramuri se anastomozează [se unesc) formând arcuri, numite arcade arteriale. Din arcadele arteriale ies artere drepte pentru a aproviziona toate zonele intes­tinului subţire. Sângele venos de la nivelul jejunului şi ileonului se varsă în vena mezenterică supe­rioară. Această venă se găseşte de-a lungul arterei mezenterice superioare şi se varsă în sistemul venos port al ficatului. 

ROLUL LIMFEI ÎN DIGESTIE - Grăsimea este absorbită din inte­riorul intestinului subţire în vase limfatice specializate, capilare limfatice numite şi lacteale, ce se găsesc în interiorul mucoa­sei. Lichidul limfatic lăptos produs prin absorbţia la aceset nivel intră în pelxurile limfatice (reţele de vase limfatice) în interiorul pereţi­lor intestinali. Lichidul este trans­portat apoi către ganglioni speci­ali, numiţi ganglioni limfatici mezenterici.